pesches si caftan macro-economic

Cu siguranță că miile de topuri, statistici și informații vag probat nu dinamitează doar acuratețea cu care simțim business-ul ci şi imaginarul cu care operăm, de o parte sau de alta a lucrurilor – administrație sau societate civilă. Grăitoare pentru percepția clasei politice despre ea însăși avem, recent, aplicații care tranzacționează identitatea encomiastic, în urma unor duzine parșive de întrebări tip sondaj, un loc printre marii erudiți, ba printre geniile melomane, ba printre cunoscătorii de economie ori vizionarii politici. Cine n-a văzut aplicațiile de pe Facebook care ne spun ceva de genul hei! Ai geniul strategic al lui Napoleon!, ești la fel de sexy ca Sofia Vergara! sau împărtășești aceleași valori cu Mahatma Gandhi?

În aproape același ritm vioi, bineînțeles păgubos, glumițele administrative şi legislative ale aleșilor despre economie și afaceri nu rămân prinse, din păcate, numai în codul pe care dl. Zuckerberg l-a pus cu generozitate la dispoziția umanității. Ele transpiră, ca emanări ale aceleiași nepriceperi, în șarlatanii cu efecte vizibile. Ba ingenue, ba isterice. Exemplul dublu, de ultimă oră al senatoarei Cristiana Anghel, privitor la pensiile speciale ale perlamentarilor dar și ieșirile isterice ale aceluiași parlamentar în fața ciobanilor protestatari strânși la parlament, este deja viral.

Situaţia mai gravă și de asemenea recentă, cu efecte ireconciliabile în economia reală – prevederile noului cod fiscal cu privire la impozitarea sediului social al firmelor cu începere de la 1 Ianuarie 2016. Pe scurt, acestea reglementează, nici mai mult, nici mai puțin decât o suprataxare a sediilor sociale destinate activităților cu scop economic, urmând ca, „pentru proprietăţile nerezidenţiale, adică cele folosite în activităţi economice, cota de impozitare va fi cuprinsă între 0,2% şi 1,3%, cu condiţia ca aceste clădiri să fie reevaluate/ construite/ achiziţionate în ultimii cinci ani. Atenţie! În cazul în care construcţia nu a fost reevaluată în ultimii cinci ani sau a fost dobândită anterior unei perioade de cinci ani, procentul de impozitare va fi de 2% din valoarea statistică a construcţiei.” (sursa: Avocatnet.ro).
Consecinţele procentuale, pentru firmele mici și P.F.A.-uri, să le spunem organizații de apartament, sunt stupefiante – creșteri „minore” de 249% ale impozitului pentru localităţi cum ar fi Bucureşti, Braşov, Iaşi, Craiova, Ploieşti, Piteşti etc. sau majorări enorme, unele de 1869,86%, cum este cazul localităţilor Râmnicu Vâlcea, Călăraşi, Câmpina; ori creşteri medii, de doar 1620,55%, aşa cum se prefigurează majorările pentru Constanţa, Galaţi, Brăila, Satu Mare, Arad.

Nu ştim ce fel de simulare a efectelor a fost efectuată pentru introducerea acestor majorări sau dacă s-a calculat realist impactul pe care îl au acestea în economie. O certitudine, cu siguranţă au toţi antreprenorii, luaţi cu toptanul de acest nou cod fiscal – anume că, dincolo de simulări şi strategii fiscale emanate parcă de Celentano şi Firicel, în fapt este punitiv, ba chiar extrem de rău intenţionat şi periculos.
Este foarte interesant că, priviţi dinspre administraţie înspre micro-economie, mai toţi antreprenorii suntem nişte indezirabili care nu fac altceva decât evaziune fiscală, afectând, în urma participării la economia naţională, însăşi stabilitatea bugetului de stat blocând astfel desfăşurarea marilor proiecte ale naţiei, de parcă nu suntem unica ţară din lume care termină anul pe minus în kilometri de autostradă! Aşadar, în ultimă instanţă, noul cod fiscal demontează şi ultima urmă de înţelegere şi experienţă în lucruri economice pe care o presupuneam că o mai au guvernanţii. Nu că ne-am fi imaginat că Hayek, Schumpeter sau Nassim Taleb ar fi dezbătuţi în şedinţe ministeriale…

Fiind o stare de animozitate făţişă între administraţie şi antreprenori, mai sunt câteva ingrediente, locale, pe care ar trebui să le punem în ciorba asta pentru ca algoitmul potenţial de escaladare să fie complet. Avem evaziune fiscală în văzul şi cu participarea autorităţilor la o scară demnă de epoca lui Ipsilanti, de la pieţele de tranzacţionare ale legumelor până la traficul intens, cu alimente şi bunuri de larg consum pe ruta Ungaria – România ori reţelele de infracţiuni economice ştiute care produc turnuleţe cu tunuleţe. Firește, mai avem și o clasă politică și administrații întregi anchetate la DNA. Mai avem, firește, o birocrație halucinantă, o infrastructură inexistentă și bineînțeles un sistem medical a cărui dușman capital sunt, încă, bacteriile intraspitalicești de secol XIX.
Ori, în contextul ăsta este scalabilă cel puţin metafora pe care o folosea conu’ Patriciu pentru a descrie antreprenorul român – anume a vacii din grajd certată/bătută de un stăpân inconștient. Metafora este scalabilă pentru că se modifică termenii ei – 1. stăpânul nu știe că vaca știe că poate găsi și alte grajduri unde nu va fi ruptă în bătaie, 2. vaca roade funia și își poate lua câmpii în orice moment.

O temă recurentă, în siajul dramei #colectiv, este resetarea / formatarea clasei politice. Ori asta presupune că am avea ce reseta într-adevăr, adică un organism politic cumva digitalizat, calin și receptiv la schimbare. Ei bine, resetul ăsta este de fapt un „nici aşa, nici altminteri”, adică tot o formulă corectă politic de a păstra cumva sistemul actual – incapacitate politică şi administrativă, macro-hoţie, impostură, plagiate, analfabetism ministerial. Parcă orice i-ai face sistemul ăsta tot nu vrea să fie schimbat. Se va recosmetiza şi reconfigura, de fiecare dată.
Până când ne vom zbate în climatul ăsta economic? Cred că sunt câteva situații. Vom avea o schimbare dramatică cu prilejul unui eveniment de tip lebădă neagră și în economie, așa cum a fost cel de la #colectiv. Poate fi chiar şi atingerea unui prag critic de sațietate din partea antreprenorilor și izbucnirea lor grupată (oare ce ar însemna 20.000 de antreprenori în Piața Victoriei?).
O altă variabilă a schimbării poate fi activată pornind de la situaţii cu anumite consecinţe de tip carusel în politicile fiscale şi economice (chiar de tipul prevederilor noului cod fiscal). Migrarea în masă a 5000 de firme, mici dar profitabile, la vecinii bulgari, este foarte imaginabilă şi cu efecte majore! Mai poate fi, de asemenea, hazardul unui eveniment global aleatoriu – financiar (de tipul crizei sub-prime, 2008-2009) politic – cauzat de situația din Orientul Mijlociu sau a oricărei efervescențe regionale. Oricum ar fi, consecinţele unui eveniment cu impact global se vor resimți mai accentuat la noi în ţară, lucru care va antrena urgența schimbării poate brutale, peste noapte, a sistemului în integralitatea lui. Bineînţeles, o urgență geo-politică de magnitudine mare este cel mai eficace dar şi cel mai de temut lucru în condițiile în care schimbările și modernizările politice sunt extrem de delicate. Însă, probabilitatea apariției unui asemenea eveniment, în climatul actual, este, să recunoaștem, de luat în considerare.

Atâta vreme cât structura clasei politicie românești are o liniaritate susţinută de evidenţă – avem, probabil, una dintre cele mai corupte şi incompetente clase politice din regiune şi din lume, există totuşi o probabilitate foarte mare ca lucrurile să se schimbe în bine repejor dintr-un singur motiv – în ultimii ani însăşi această clasă politică a fost zguduită brutal şi repetat arătând, de fapt, fragilitatea ei. Tot sistemul va fi zguduit în mod recurent de societatea civilă (din ce în ce mai intransigentă) până la o funcţionare la parametrii ceruți. Pentru că întreg spectrul social s-a schimbat şi s-a maturizat, în ultimele decenii, cu infinit mai mult dramatism. Dar şi cu viteză. Iar asta înseamnă că raportul de forţe s-a schimbat atât de mult încât nimic din tonele de furturi şi ilegalităţi devenite acum translucente nu mai au probabilitate ridicată de conservare a formei lor clasice de manifestare – delapidarea politică silențioasă și peșcheșurile masive în buzunarele adânci ale caftanelor.

articol publicat in Gazeta Brasovului

1 răspunde

Urmăritori & Pingbacks

  1. […] ori foarte dificil, de a rezolva probleme actuale. Poate mai putin in cazul firmelor care sunt abonate la contractele cu statul si care, pentru ca nu respecta regulile jocului, complexeaza companiile corecte, harnice sau chiar […]

Lasă un răspuns

Want to join the discussion?
Feel free to contribute!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.