In pofida istoriei literare, cam tot ce a putut sa scoata Maiorescu din redingota pedanteriei teoretice post-romantice de formatie nemteasca a fost teoria formelor fara fond. Ulterior, Lovinescu i-a mai adaugat o subsidiara care functiona, teoria sincronismului. Ambele teorii sunt pedante, ambele teorii sunt unificatoare de idei si tintesc, in genere,  modelul francez cultural si tanjesc catre ascutimea nemteasca; imitatie post-pasoptista care vrea sa impace o modernitate romanesasca lesinata cu un specific national semidoct si folcoric. Personal, nu stiu ce s-a dobandit din modelul cultural francez sau din cel german, care au fost mizele si roadele altoirii, in conditiile in care insasi teoria sincronismului insasi era anacronica in sine si altoiul era, de departe, o idee de o generatie veche din panoplia de idei europene disponibile in epoca. Indiferent cum, indiferent de situatie, imprumutul insemna, exceptandu-l pe Eminescu , Parvan, Hasdeu, Eliade si intaiul Iorga, doar mimarea unui model cultural, o adaptare morfologica si o evidenta lipsa de ingrediente necesare unei identitati economice. Mai pe sleau spus, daca s-ar scrie nu neaparat o istorie a mimetismului, cat o istora noastra locala in perspectiva mimetica, de departe, trierea nu va face fericita nici istoria literara, nici cea politica, nici cea economica. Si toata lumea se intreaba, cazand in perplexitate si algoritm editorial, de ce romania e altfel.

Nu stiu cat de echitabil este sa faci un elogii sau metenele capitalismului american de la raspantiile intemeierii primelor branduri si a fundamentarii caramizilor Wall-Street-ului. Cert este ca formula de peste ocean a capitalistului fara reglementari prea multe au corespondenta principala mai degraba in biografii celebre, in amoralitate declarata si a face cu orice pret, mai mult decat in teorie business-ului si malancolie. Rotschild sau Vanderbilt, Peabody sau John D. Rockefeller nu aveau treaba nici cu identitatea, nici cu scrupulele folcorice, nici cu tulburarile culturale, ci doar cu business-ul. Aveau de-a face, fara indoiala cu visul si cu ambitia de a face si a creea. In fond, cum poti sa caracterizezi atmosfera austera din familia Rotschild de la inceputul sec. XX?

Comportamente bizare si fortate, oameni care au alimentat revolutia industriala, personalitati care au calcat pe istorie si pe competitori intemeind giganti corporatisti, piete, institutii si alimentand abundent si vorace discipline intregi. Cum ar fi, in fond, marketingul si publicitatea, brandingul, piata de capital, banca (privita institutionala) fara megalodonii primordiali? In timp ce fiorul romanitatii se juca zglobiu cu magma locala a nationalismului si patologia antisemitica pan-europeana, America antreprenorilor privea inainte, cu bune si cu rele, cu strategii si conspiratii, cu familii selecte de antreprenori-corporatisti si foame de putere. Una cu bataie lunga, solida atat in sec. XX cat si in sec. XXI. In fond, cartografia transnationalelor se revendica tot de la harti si decupaje comportamentele strict antreprenoriale. Comodorul, dincolo de monopolul initial asupra cailor ferate de la est de Mississippi, a avut forta si viziune, comportament de antreprenor salbatic si partial legala in business. In fond, tot el spunea „Legea? Ce imi pasa mie de lege? Nu am putere?”. Pana la urma, radacina corporatiilor ramane antreprenoriatul de secolul XIX si XX. Capitalism in forma primara? Adn veros? Pasiune si exuberanta? Greu de spus care sunt exhaustiv ingredientele care au intemeiat Statele Unite, cer este ca, modelul si adn-ul raman admirabile si au continuitate.

Daca comunismul a distrus si proprietatea, si visurile antreprenorilor, odata cu acestea a inlaturat de la radacina si memoria spiritului antreprenorial: N. Malaxa, Max Auschnitt sau Dumitru Mociornita fiind decupati din memoria colectiva antreprenoriala. Dupa ce Malaxa si-a gasit traiectoria in USA sub mandatul lui Nixon, Malaxa nu a mai fost acelasi, la fel si Dumitru Mociornita, din ultimul nume ramanand mostenitoarea, Rose-Marie care se lupta inca pentru retrocedarea bunurilor familiei acaparate abuziv sub umbrela fondului Proprietatea.

English: Photograph of Romanian businessman Ma...

English: Photograph of Romanian businessman Max Auschnitt (Auşnit) with fiancée Miss Leonora Brooke (the daughter of Charles Vyner Brooke, White Rajah of Sarawak). (Photo credit: Wikipedia)

Dupa 25 de ani, Romania inca este educata in spirit comunist cu o aplecare inexistenta catre evolutie si business. Antreprenorilor, cati sunt, li se ia cu japca ceea ce produc. In schimb, ceea ce se livreaza, dincolo de arhiva promisiunilor care nu indeplinesc, este tocmai impredictibilitatea unui climat economic adevarat. Mai mult, imagologic, stirile cu si despre antreprenori sunt quasi-inexistente in peisajul media, mai supravietuiesc frugal, cateva publicatii, si ele nebagate in seama.

Atata timp cat raportul cu propria noastra istorie de business este rudimentar iar ceea ce ne misca sunt mai degraba smecherii televizati abonati la contracte cu statul, deveniti peste noapte „modele”antreprenoriale,  nu vad cum putea avea o buna relatie cu business-ul si companiile de origine romanesca autentice si cu adn capitalist adevarat.

Este greu de imaginat cum ar fi fost transformat peisajul de business daca marile branduri interbelice ar fi fost reinviate dupa 1989 si, mostenitorii imperiilor de business ar fi avut prilejul sa reintemeieze traditiile industriale interbelice si sa recreeze brandurile Romaniei.

Din orice unghi privesti istoria antreprenoriala, tot ceea ce comunismul, zice-se, a creat, a fost de fapt un furt indubitabil de industrii, de business, si, partial de know-how. De la uzinele Roman din Brasov, pana la Uzinele Republica, de la IAR la UTB nu stiu nicio companie sau uzina semnificativa care sa nu fi fost creeata inainte de razboi si, ulterior nationalizata de comunisti. Or asta este, de departe argumentul istoric forte care intemeiaza comunismul pe un furt istoric in masa.

Daca loazele comuniste si copii lor post-comunisti au mizat si mizeaza pe tenebrele relatiilor contractuale cu statul iar treaba asta are o influenta negativa evidenta asupra antreprenoritalui legitim romanesc, lucrul nu face obiectul articolului de fata.

Ceea ce este important din perspectiva antreprenoriatului romanesc este, in fond, cum ne putem recupera memoria antreprenoriala in asa fel incat, insasi aceasta istorie uitata sa ne sprijine in actiunile, deciziile si morfologia noastra actuala.

 

 

Enhanced by Zemanta
0 raspunsuri

Lasă un răspuns

Want to join the discussion?
Feel free to contribute!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.